"Felul în care adoarme un bebeluș, și-l păstrează pe măsură ce crește, creează un obicei: o asociere de somn. Unele asocieri sunt folositoare, iar pe altele ajungi să le regreți la un moment dat, când vine timpul să-ți dezveti copilul de ele. "
Iată care sunt asocierile de somn ale copiilor, cum să le eviți pe cele nepotrivite și cum să încurajezi asocierile bune de somn, în acest interviu realizat împreună cu Diana Rațiu, consultant în somnul copiilor între 0-6 luni.
Vom vorbi despre:
1. De ce unii bebeluși adorm greu iar alțîi adorm ușor, fără prea mult ajutor de la părinte?
2. De ce au nevoie copiii de asocieri de somn?
3. De ce se face atâta caz cu independența copilului la somn? E obligatoriu că un bebe sau un copil mai mare să adoarmă singur?
4. Cum se formează o asociere de somn la copii?
5. Care sunt asocierile de somn nepotrivite, pe care un părinte ajunge să le regrete ulterior?
6. Care sunt asocierile de somn bune, care ajută copilul să adoarmă singur?
7. Are nevoie copilul de o asociere pozitivă de somn sau trebuie să ne ferim de orice asociere?
8. Ce facem când vrem să dezvățăm un copil de o asociere de somn care nu mai ajută?
9. Cum să ajutăm copilul care refuză schimbarea unei asocieri de somn?
10. În final, tot ce vreau este să ajut copilul să iubească somnul, și să adoarmă liniștit. E ceva ce trebuie să-l învăț eu sau va învață totuși singur pe măsură ce crește?
1. De ce unii bebeluși adorm greu iar alțîi adorm ușor, fără prea mult ajutor de la părinte?
Adormirea bebelușilor este o enigmă pentru multe mămici, și sintagma “doarme ca un bebeluș” este greu de înțeles după ce vine bebelușul pe lume. Bebelușîi liniștiți, care adorm repede și dorm mult și bine sunt legendari. Sau, dacă asta se întâmplă, e o chestiune de timp, poate dura doar câteva săptămâni, până când bebelușul mai crește și începe să deprindă acele asocieri de somn, pe care toate mămicile le menționează.
Motivele pentru care majoritatea bebelușilor adorm greu pot fi diferite și le-aș menționa pe cele comune:
● supra-oboseală - bebelușul stă prea mult treaz sau nu doarme suficient sau conform vârstei;
● lipsa rutinei - a face aceleași lucruri înainte de fiecare somn ajută copilul să facă diferența între a fi treaz și a dormi și asta îl ajută să se relaxeze;
● teamă de separare – anxietatea cauzată de separare poate fi alt motiv pentru care bebelușul nu reușește să adoarmă, mai ales atunci când este lăsat să adoarmă singur; însă, exersând adormirea independența, el primește mesajul că nu este singur și este asigurat de către părinți că ei sunt acolo pentru el.
Bebelușii care adorm fără prea mult ajutor de la părinte au fost cu siguranță îndrumați în direcția asta. Cu cât ne implicăm mai puțin în procesul adormirii încă de la naștere, cu atât va fi mai ușor pentru bebeluș să deprindă această abilitate. Sunt părinți care fac asta involuntar, așa li se pare normal, bebelușul să doarmă singur în pătuț, dar sunt și părinți super protectori, care vor să audă fiecare respirație și să controleze fiecare mișcare.
2. De ce au nevoie copiii de asocieri de somn?
Copiii au nevoie de noi, nu de asocieri de somn. Asocierile de somn se formează încă din primele săptămâni de viață, pe la 6-8 săptămâni, iar rolul lor este de a-l ajuta pe cel mic să beneficieze de somn în cantitatea și la calitatea necesară. Însă, pe măsură ce copilul crește, aceste asocieri devin nepotrivite și împiedică copilul să învețe adormirea.
Copiii au nevoie de fapt să învețe să adoarmă, și de asta se ocupă părinții. Așa cum părinții exersează cu bebelușii rostogolirea, mersul de-a bușilea și încurajează primii pași țînându-I de mânuța, așa este recomandat să procedeze și cu somnul. Cu cât exersăm cu bebelușii și le arătăm că se poate și altfel, cu atât devin capabili să învețe.
3. De ce se face atâta caz cu independența copilului la somn? E obligatoriu ca un bebe sau un copil mai mare să adoarmă singur?
Independența copilului la somn este direct proporțională cu un somn sănătos, întrucât asta ajută copilul să readoarma la loc când se trezește, reușind astfel să lege ciclurile de somn.
Nu este un trend, somnul nu este un lux, ci este o nevoie biologică și eu recomand să normalizăm somnul, nu nesomnul și sacrificiu suprem al mamei. Pediatrii nu ne încurajează în direcția asta, de fapt nimeni nu o face nici la naștere, nici după, ba mai mult auzim în stânga și în dreapta “ce dragă, mai vrei să dormi după ce a venit bebelușul pe lume?”
Răspunsul ar trebui să fie DA, vreau să dorm, și eu și bebelușul și toată familia, putem să facem asta dacă ținem cont de câteva lucruri clare și știm care sunt așteptările realiste de la bebelușul nostru.
Momentul în care noi, ca părinți, ne dorim ca și copilul nostru să învețe adormirea independenta este legat de oboseală acumulată, epuizare, anxietate și chiar depresie.
Faptul că un bebeluș adoarme la san/legănat/plimbat nu este o problema până devine o problema. Atunci când mama este epuizată, copilul este supra-obosit și asta se reflectă în comportamentul lui. Aici de obicei se cere ajutor.
Un copil care are un somn fragmentat și superficial și o mama care nu se mai bucură de maternitate așa cum ar trebui sunt semne clare că e momentul să schimbăm câteva obiceiuri și să ne focusam mai mult pe procesul independenței la somn.
Ideal este să prevenim problemele de somn oferind copilului un mediu prielnic, un program potrivit vârstei și să încurajăm treptat și blând adormirea independența încă de la naștere.
4. Cum se formează o asociere de somn la copii?
Un nou-născut adoarme oriunde, oricum și nu are nevoie de prea mult ajutor pentru a adormi. În primele 6-8 săptămâni, bebelușul nu are capacitatea să își creeze anumite asocieri, îl putem adormi în orice mod ( la san, biberon, plimbat, legănat, cărucior ) însă cu trecerea timpului el reușește să își dezvolte o anumită asociere, în funcție de felul în care este adormit la fiecare somn.
Cu cât repetăm un obicei și îl “promovăm” de la un somn la altul, cu atât bebelușul va deprinde acest obicei și va dori să doarmă și să readoarma de fiecare dată la fel. Mai mult, cu cât crește, perioadele de veghe se măresc, iar somnurile ar trebui să se consolideze și acest lucru de multe ori nu este posibil, pentru că bebelușul nu reușește să lege ciclurile de somn și are nevoie de intervenția părintelui.
Astfel, după 8 săptămâni putem considera a fi un moment cheie în care mămica ar trebui să se gândească la ce cadru de somn să ofere copilului, cum să încurajeze adormirea independența, astfel va trece mai ușor de problemele de somn care apar frecvent după vârstă de 4 luni.
5. Care sunt asocierile de somn nepotrivite, pe care un părinte ajunge să le regrete ulterior?
În primul rând, mi-ar plăcea că nicio mama să nu regrete nimic, pentru că tot ce face o mama vine din iubire, din instinct și nici nu ne naștem învățați.
Nu există asocieri bune sau rele, ci asocieri care la un moment dat devin o problema pentru copii – nu reușesc să lege ciclurile de somn singuri și o problema pentru părinți, care trebuie să fie nonstop lângă copil și să îl ajute să aibă un somn cât mai consolidat.
Orice asociere de somn fragmentează somnul copiilor pentru că ei se trezesc după un ciclu de somn de 30-40 de minute și vor să fie ajutăți ca să adoarmă la loc. Somnul fragmentat duce de obicei la un program nepotrivit, la somnuri la ore nepotrivite și astfel bebelușul întră intr-un cerc vicios de oboseală din care este foarte greu să mă iasă.
Asocierile de somn de tipul legănat, plimbat, san, cărucior sunt cele mai cunoscute asocieri pe care bebelușul le deprinde încă din primele săptămâni și la care nu va renunta de unul singur, întrucât nu știe să adoarmă și altfel.
Aici e nevoie de intervenția părinților, care pot face o schimbare, iar ca această să fie posibilă, este nevoie să îi oferim celui mic alternative la vechiul mod de adormire și să creăm oportunități pentru a asimila noul mod de adormire, odată cu consecvență oferirii lor și a spațiului necesar de învățare.
Pentru a dezvăța copilul de asocieri este nevoie de dorința conștientă a părintelui și asta vine odată cu momentul în care părintele nu mai poate legăna sau plimbă un bebeluș de 8-10 kg pentru că îl dor brațele sau picioarele.
Recomand de fiecare dată ca părinții să ceară ajutor de la un specialist, cu siguranță procesul este mult mai ușor ghidat și are rezultate de aproape 100%.
Dorința conștientă a copilului vine după ani de zile, uneori după 3 ani, alteori după 5. Deci schimbarea trebuie să vină din partea adulților, nu așteptăm să treacă sau să ne gândim că bebelușul va renunta la asocieri peste noapte.
6. Care sunt asocierile de somn bune, care ajută copilul să adoarmă?
Aici aș aș vrea să răspund cât mai scurt și concis, asocierile de somn pe care le recomand sunt cele care nu implică prezența unui părinte la momentul adormirii și pe care copilul le poate controla, asocieri care sunt în controlul copilului.
Acestea ar putea fi: suzeta – dacă bebelușul și-o poate pune singur, zgomotul alb, întunericul, sacul de dormit, infasatul și chiar și pătuțul. Dacă toate somnurile sunt în pătuțul lui, el poate deprinde și asocia pătuțul cu momentul adormirii.
În funcție de vârstă, dacă vorbim de copii mai mari de 1 an, atunci le putem oferi ca asociere de somn și o păturică sau un plus, în funcție de preferințele lui. Acesta este practic un obiect pe care îl va avea pe tot parcursul nopțîi și care va fi acolo la fiecare trezire.
7. Are nevoie copilul de o asociere pozitivă de somn sau trebuie să ne ferim de orice asociere?
Așa cum menționăm mai sus, ideal este ca un copil să aibă asocieri care sunt în controlul lui.
Dacă înainte de somn, copilul reușește să se liniștească singur și să facă singur pașii către somn, chiar și cu ajutorul unei suzete de exemplu, acesta este un lucru bun, astfel va reuși să își gestioneze singur trezirile și să lege ciclurile de somn fără a o suzeta pe mămică la fiecare 45 de minute.
Dacă asta se întâmplă, nu înseamnă că e un lucru negativ, doar că somnul copilului este fragmentat, nu este la fel de odihnitor că atunci când doarme mai multe ore legate și asta se vede în comportamentul lui de a două zi.
8. Ce facem când vrem să dezvățăm un copil de o asociere de somn care nu-l mai ajută?
Contează foarte mult care este obiectivul părinților atunci când vor să dezvețe copilul de un anumit obicei. În momentul care ne dorim un somn mai bun și sănătos pentru copilul nostru, e nevoie să adunăm toate piesele necesare pentru a face acest puzzle al somnului.
Aici aș menționa mediul în care doarme copilul, programul pe care îl are și implicit modalitatea prin care reușește să adoarmă.
Pentru a reuși să dezvățăm copilul de o anumită asociere de somn este nevoie să îndeplinim cele de mai sus și să folosim o metodă de sleep training pe care să o aplicăm cu consecvență la toate somnurile.
Lucrurile de care trebuie să ținem cont când alegem această metodă este temperamentul copilului, capacitatea părinților de a pune în aplicare metodă și de a fi perseverenți în proces.
Înainte de a alege metodă potrivită familiei este foarte important și momentul în care o implementăm. Copilul trebuie să fie odihnit, să-și poate găși resursele de somn, iar noi, părinții, să îi oferim toate condițiile necesare ca să reușească în acest plan, să dobândească abilitatea de a dormi singur și de ce nu, de a dormi toată noaptea.
9. Cum să ajutăm copilul care refuză schimbarea unei asocieri de somn?
Am auzit de curând o afirmație interesantă, care m-a pus în prima faza pe gânduri: “ cel mai constant lucru în viață noastră este schimbarea”.
Noi oamenii suntem reticenți la schimbare și avem nevoie de timp până să o înțelegem și să o percepem că atare. Când înțelegem oportunitățile și efectele ei, atunci lăsăm schimbarea să își facă loc în viață noastră.
În cazul copiilor, mai ales în contextul somnului, schimbarea vine pe fond de oboseală, atât din partea părinților, cât și din partea copiilor.
Schimbarea + oboseală aduc cu sine proteste.
Pentru a face față protestelor, este nevoie de motivație, de setarea unui obiectiv clar și de a înțelege de fapt cu adevărat care sunt beneficiile somnului. Atât timp cât reușim să le setăm pe acestea, putem cu siguranță să ajutăm copilul să înțeleagă nouă rutină, să deprindă noul obicei, repetând și exersând cu ei cât este necesar.
Orice schimbare necesită timp, implicare, consecvență și răbdare. Cu cât trimitem un mesaj cât mai clar copilului, cu atât reușim să le transmitem încrederea că facem bine ce facem și este în beneficiu lor. Concluzia? Nu renunta!
10. În final, tot ce vreau este să ajut copilul să iubească somnul, și să adoarmă liniștit. E ceva ce trebuie să-l învăț eu sau va învață totuși singur pe măsură ce crește?
Toți ne dorim asta, însă nu știm cum să ajungem aici și de asta sunt eu aici, să va ghidez.
Somnul este provocarea numărul 1 pentru părinți, somnul bebelușilor fiind cea mai mare problema în majoritatea familiilor.
Un prim pas important către un somn sănătos și un copil care să doarmă liniștit ar fi crearea unei rutine bune de somn. Rutina oferă bebelușului siguranță, familiaritate și încredere în părinți că aceștia îi oferă ce are nevoie, când are nevoie.
Ulterior, programul de somn îl poate ajută să își regleze ceasul intern biologic, asta se întâmplă după vârstă de 4 luni, când putem lucra efectiv cu copilul. Și, că să nu ajungem la sleep training, este ideal că părințîi să practice prevenția.
Cum facem asta? Nu îi putem oferi copilului abilitatea de autoliniștire așa cum îi oferim
mâncare. Însă, le putem oferi oportunitatea să invețe abilitatea de adormire, la fel că atunci când îi ajutăm să exerseze rostogolirea sau să facă primii pași. Consider că acesta este un mare cadou pe care i-l putem face copiilor, căci asta îi va ajută pe termen lung.
Copilul primește mesajul că ai încredere în el și că el este capabil să își rezolve, prin modalități interne, problemele și frustrările pe care le va întâmpina de-a lungul timpului.
Acest articol este preluat de pe site-ul www.kidsdecor.ro. A fost un interviu la care am răspuns cu multă sinceritate și mult drag ( 24 iunie 2022 ).